Centrul de Cercetare Dezvoltare Pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

                  Vasile TOMA                                             Elena CIUCIUC

              Mihaela CROITORU                                    Marieta PLOAE

TEHNOLOGIA ECOLOGICĂ DE CULTIVARE A PEPENILOR VERZI CU PLANTE ALTOITE PE SOLURILE NISIPOASE

Tehnologie realizată în cadrul proiectului ,,Cercetări privind fundamentarea şi elaborarea tehnologiei de cultivare a pepenilor verzi cu plante altoite în vederea obţinerii de producţii biologice în zonele cu soluri nisipoase’’. Proiect 52147 PNCDI II Parteneriate în domeniile prioritare.

 Coordonator proiect: Cenrtul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

Parteneri: Universitatea din Craiova

                Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia  Plantelor Bucureşti

TEHNOLOGIA ECOLOGICĂ DE CULTIVARE A PEPENILOR VERZI CU PLANTE ALTOITE PE SOLURILE NISIPOASE

Datorită fertilităţii naturale scăzute şi condiţiilor climatice caracterizate prin exces termic şi precipitaţii insuficiente, zona solurilor nisipoase poate fi considerată ca fiind o zonă agricolă defavorizată. Aici fermierii au la dispoziţie o gamă redusă de culturi care să asigure exploatarea solului în condiţii de profitabilitate, dintre acestea cultura pepenilor verzi,  fiind de cea mai mare importanţă. România produce 22,8% din producţia de pepeni verzi a Uniunii Europene, iar în ţara noastră cele mai mari suprafeţe cultivate cu pepeni verzi sunt în zonele cu soluri nisipoase din judeţele Dolj, Brăila ,Galaţi, Buzău. Suprafeţele cultivate anual cu pepeni verzi în ţara noastră în ultimii ani a oscilat între 49 500 ha în anul 1999 şi 29 700 în anul 2008  ha, producţia totală anuală fiind de 853 200 t, respectiv 562 300 t. (Anuarul statistic al României, 2009). Competiţia pentru piaţa internă, dar şi pentru cea europeană a devenit tot mai puternică. Pentru a face faţă acesteia cultivatorii au nevoie de noi soluţii care să determine creşterea nivelului de  profitabilitate prin valorificarea  optimă a condiţiilor ecologice, printre care se evidenţiază obţinerea de pepeni verzi ecologici. Datorită fertilităţii naturale reduse şi condiţiilor climatice caracterizate prin stres termic şi hidric, producerea pepenilor verzi ecologici presupune aplicarea unei tehnologii specifice de cultivare Cultura pepenilor verzi cu plante altoite face posibilă cultura ecologică, altoirea determinând creşterea rezistenţei plantelor la factorii de stres, a nivelului de producţie,  eliminarea tratamentelor privind combaterea unor agenţi patogeni de sol, o mai bună utilizare a îngrăşămintelor organice acceptate de agricultura ecologică. Pentru obţinerea pepenilor verzi ecologici se vor alege portaltoii  şi  cultivarele cel mai bine adaptate condiţiilor ecologice, se vor utiliza tipuri şi doze de fertilizanţi organici, produse naturale cu rol biostimulator acceptate de reglementările agriculturii ecologice (biologice), metode şi produse organice naturale pentru limitarea şi combaterea unor agenţi patogeni şi dăunători. Cultura ecologică (biologică) a pepenilor verzi pe solurile nisipoase trebuie făcută prin respectarea Caietului de sarcini adoptat de Federaţia Internaţională a Mişcăriilor de Agricultură Organică (IFOAM), recunoscute oficial la nivel european prin Reglementarea CEE nr.2092/1991 şi prin legislaţia românească referitoare la agricultura ecologică (biologică)(OUG 34/2000, aprobată prin Legea nr. 38/2001). Implementarea noilor tehnologii de cultivare a pepenilor verzi prin altoire în vederea obţinerii de produse ecologice va contribui la menţinerea sau chiar la creşterea profitabilităţii acestei culturi în zonele cu soluri nisipoase şi va conduce nemijlocit la dezvoltarea rurală în zonele cu soluri nisipoase.

Amenajarea spaţiului şi producerea răsadului altoit.

              Producerea răsadului altoit se face în spaţii protejate care dispun de instalaţii de dirijare a microclimatului, prevăzute cu tunele speciale de calusare, maşini de altoire, etc. În ţări precum Japonia, Corea, Turcia, Grecia, SUA, Italia, Ungaria, Spania, etc. producerea răsadurilor altoite a căpătat caracter industrial. Răsadurile altoite se pot obţine şi în spaţii mai puţin dotate cum ar fi serele şi solariile, care au posibilităţi de încălzire, instalaţie de udare şi instalaţie de umbrire. Se pot obţine rezultate bune şi în solarii  prevăzute cu instalaţie de încălzire, sau chiar cu încălzire biologică, în care se instalează tunele cu lăţimea de 1,5 m. Acest tip de răsadniţă se remarcă pentru simplitate în amenajare şi cheltuielile reduse, fiind la îndemâna oricărui cultivator. Grosimea platformei de biocombustibil este de 25-30 cm.

             Pentru producerea altoiului se seamănă pe pat cald, grosimea stratului de amestec fiind de 15 cm. Stabilirea “reţetei” pentru amestecul de pământ depinde de posibilităţile de aprovizionare locale, de preţul de cost şi altele. Un amestec bun se poate obţine folosind 40% turbă, 20% mraniţă, 30% pământ de ţelină şi 10% nisip. În lipsa  turbei, se poate folosi amestecul format din 30 %  mraniţă, 50% pământ de ţelină şi 20% nisip. Dezinfecţia amestecului în vederea producerii răsadurilor ecologice se face prin solarizare, sau tratamente cu zeamă bordeleză 0,2% +sulf muiabil 0,2%, 4-5 l/m³ .

            Seminţele de altoi se seamănă în rânduri distanţate la 10 cm, la adâncimea de 2 cm, distanţa între seminţe pe rând fiind de 10 cm. În cazul culturilor ecologice seminţele atât de altoi , cât şi de portaltoi trebuie să fie seminţe biologice certificate, sau seminţe produse în fermele biologice, sau seminţe convenţionale netratate chimic. Dezinfecţia seminţelor se poate face prin tratament termic umed la 53 ^oC, urmat de răcire cu apă şi uscare cu aer cald timp de 8 ore.

            Seminţele de portaltoi se pot semăna în ghivece din material plastic cu diametrul de 8-10 cm şi înălţimea de 10 cm, în alveole , în cuburi nutritive , în ghivece din folie de polietilenă, umplute cu amestec de pământ cu aceleaşi componente şi în aceeaşi proporţie menţionată anterior.        Data semănatului se alege în funcţie de metoda de cultivare. Pentru culturile protejate în tunele sau pentru cele mulcite cu folie de polietilenă transparentă, altoiul se seamănă în perioada 5-10 martie, iar portaltoiul din specia Lagenaria siceraria  (Macis F1, Enphasis F1)sau hibrizi Cucurbita maxima x Cucurbita moshata   (Shintosa Camel F1, Strong Tosa F1) se seamănă după 4-5 zile, în perioada 10-15 martie. Pentru culturile neprotejate se seamănă altoiul pe 18-20 martie , iar portaltoiul după 4-5 zile. Ghivecele umplute cu amestec se introduc în spaţiile de producere a răsadurilor cu 5 – 7 zile înainte de semănat pentru a permite încălzirea amestecului şi răsărirea buruienilor, care vor fi distruse cu ocazia semănatului. Temperatura până la răsărire se menţine la 24 – 25⁰C. În primele 4 – 6 zile de la răsărire temperatura aerului din răsadniţă va fi de 20 – 22⁰C în zilele senine şi 18 – 20⁰C în zilele noroase şi noaptea, după care temperatura va fi de 24 – 25⁰C în zilele senine, 19 – 21⁰C în zilele noroase şi 17 – 19⁰C noaptea.

Alegerea metodei de altoire depinde în primul rând de dotarea tehnică de care dispunem în spaţiul de producere a răsadurilor.

Metoda  ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(fig.1, foto.1-2) este cea mai veche metodă de altoire a pepenilor verzi utilizată în Japonia , Coreea, dar şi alte ţări. Seminţele altoiului şi portaltoiului  se seamănă separat în alveole(ghivece, cuburi nutritive). Cînd plantele altoi şi portaltoi au 1-2 frunze adevărate se secţionează hipocotilul la un unghi de 45 ^o sub formă de limbă, în sens opus, pe jumătate din grosimea acestuia. Se apropie cele două plante prin întrepătrunderea celor două limbi, iar locul de unire se strânge cu o bandă îngustă de folie din aluminiu. Cele două plante astfel pregătite se replantează în alveole cu diametru corespunzător şi se depun în spaţiul de creştere. După 7-8 zile, când locul de inserţie s-a calusat, cu lama se taie rădăcina altoiului şi partea de sus a portaltoiului. Metoda poate fi aplicată şi de cultivatori  începători şi care nu dispun de spaţii speciale de calusare. Dezavantajul metodei este că implică cheltuieli mai mari cu forţa de muncă şi este nevoie de un spaţiu de producere a plantelor altoi mai mare.

Fig. 1 Altoirea ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Hassell R.)

Foto. 1. Plante altoite prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după Cushman K.)

Foto. 2 Alveole cu plante altoite prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor” în tunelul de calusare

            Metoda prin ,,alipire cu un cotiledon”(fig.2,foto.3) este cea mai folosită metodă de altoire , fiind făcută atât manual cât şi de către roboţii de altoire. Seminţele altoiului se seamănă pe straturi nutritive, cu 4-5 zile înaintea portaltoiului. Seminţele de portaltoi se seamănă în alveole(ghivece, cuburi nutritive).Când plantele  portaltoiului  au 1-3 frunze adevărate, cu o lamă bine ascuţită se taie epicotilul şi printr-o tăietură oblică la 45 ^o se îndepărtează unul dintre cotiledoane. Altoiul se taie oblic la 45 ^o la 1-2 cm sub cotiledoane, se alipeşte portaltoiului pe lungimea tăiată şi se prinde cu clipsul  de altoire. Ca o variantă a cestei metode este altoirea  ,, cu pană între cotiledoane”(fig.7-12). În acest caz, la planta portaltoi se face o tăietură sub formă de pană între cotiledoane pe lungimea de 1-1,5 cm. Planta altoi se taie la 1-2 cm  sub cotiledoane sub formă de pană , se introduce între cotiledoanele portaltoiului şi se prinde cu clipsul de altoire. După altoire plantele se introduc în tunelul de calusare, care are posibilitatea de umbrire, de asigurare constantă a temperturii de 25-26^oC şi a umidităţii relative cât mai apropiată de 100%. După 3-4 zile lumina, temperatura şi umiditatea se aduc treptat la condiţii normale.Dezavantajul metodei este acela al necesităţii tunelului de calusare şi a apariţiei unor lăstari din ţesutul meristematic neîndepărtat al portaltoiului.

                         Fig. 2 Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon”(după Hassell R.)

Foto. 3. Plante altoite prin ,,alipire cu un cotiledon”(după Cushman K.)

Metoda de ,,altoire laterală”(fig.3, foto 4). Pe hipocotilul portaltoiului, cu lama se deschide o mică fantă. Planta altoi se taie la 1-1,5 cm sub cotiledoane în formă de pană la 45 ^o şi se introduce în fanta deschisă în hipocotlul portaltoiului, se prinde cu clipsul de altoire care şi el se fixează cu un beţişor în amestecul de pământ. Plantele altoite se introduc în tunelul de calusare şi se procedează ca în cazul descris anterior.

                         Fig. 3. Altoirea ,, laterală”(după Hassell R.)

 Foto. 4. Plante altoite lateral (după Cushman K.)

Metoda de altoire ,, cu orificiu de inserţie”(fig.4, foto 5).Seminţele altoiului se seamănă cu 5-6 zile înaintea portaltoiului, pe strat nutritiv sau alveole. La altoire portaltoiul trebuie să aibă cel puţin o frunză adevărată. Planta portaltoi se taie deasupra cotiledoanelor şi se deschide un orificiu mic cu ajutorul unui beţişor de bambus (scobitori), sau unui burghiu special, îndepărtându-se astfel ţesutul meristematic. Altoiul se taie oblic , se introduce în orificiul dintre cotiledoane, după care se fixează cu clipsul de altoire şi se introduc în tunelul de calusare.

Fig. 4. Altoirea ,, cu orificiu de inserţie”( după Hassell R.)

Foto. 5.Plante altoite după metoda,, cu orificiu de inserţie”(Cushman K.)

Metoda de altoire ,, în hipocotil”(fig. 5) este mai nou introdusă, este cel mai uşor de aplicat, dar care presupune o dotare tehnică corespunzătoare. Plantele altoi şi portaltoi se produc la fel ca în cazul celorlalte metode, dar la altoire ele trebuie să aibă cel puţin 2-3 frunze adevărate. Portaltoiul se taie sub cotiledoane oblic sub un unghi de 35-45 ^o. La fel se taie şi planta altoi, cele două părţi se prind cu clema de altoire prevăzută şi ea cu un beţişor de fixare, după care plantele altoite se introduc în tunelul de calusare(foto 6).

                        Fig. 5. Altoirea ,, în hipocotil” ”(după Hassell R.)

Foto 6.Tunel de calusare la ICDVMPH Horting Bucureşti

Etapele altoirii după metoda ,, cu pană între cotiledoane’’ sunt prezentate în fotografiile foto 7-foto 12.

  Odată încheiată operaţia de altoire, ghivecele(alveolele) se introduc în tunelul de calusare, se udă abundent şi se acoperă plantele cu folie de polietilenă transparentă foarte subţire, în vederea obţinerii unei temperaturi apropiate de optim ( 25- 26^oC) şi a unei umidităţi atmosferice cât mai ridicate. Ghivecele astfel pregătite se introduc în adăpostul tip tunel montat pe o platformă de biocombustibil, sau care are alte tipuri de instalaţii de încălzire. Pentru a favoriza calusarea, plantele se umbresc prin acoperirea temporară (2-3 zile) a tunelului cu o prelată din material textil ,sau prin alte metode de umbrire. După 2 zile se scoate folia subţire de pe ghivece, iar plantele se menţin în condiţii de semiumbră până se constată că nu mai suferă ca urmare a ofilirii datorată scăderii umidităţii relative a aerului. Treptat ele se obişnuiesc cu condiţiile atmosferice , prin aerisirea sau închiderea cu multă atenţie a tunelelor. După 8-10 zile de la altoire răsadurile sunt bune pentru plantare în câmp. Cumulând toate operaţiile de producere a răsadurilor rezultă o vârstă a răsadurilor de 35 –40 zile.

            Pentru suprafaţa de 1 ha sunt necesare 4000 – 5500 ghivece sau cuburi nutritive, în funcţie de vigoarea soiului, sistemul de fertilizare, fertilitatea solului. Cantitatea de seminţe necesară producerii răsadurilor pentru suprafaţa de 1 ha este de 150 – 350 g în cazul altoiului şi de 500-1200 g în cazul portaltoiului, în funcţie de numărul de seminţe şi  MMB.

            Pentru a obţine răsaduri de calitate bună lucrările de îngrijire trebuie să aibă în vedere reglarea luminii, dirijarea optimă a temperaturii, aerisirea, udarea, fertilizarea suplimentară şi călirea răsadurilor. Răsadurile au nevoie de multă lumină şi aceasta se poate realiza prin îndepărtarea foliilor de pe tunelele de calusare atunci când temperatura o permite şi folosirea unor folii cu transparenţă cât mai bună.    Aerisirea se face ori de câte ori temperatura depăşeşte optimul, pentru împrospătarea aerului care are un conţinut ridicat în CO₂, amoniac, ori pentru reducerea umidităţii atmosferice.

            Udarea răsadurilor se face cu multă atenţie, excesul de apă favorizând apariţia unor boli, iar lipsa apei determină  o creştere slabă a răsadurilor. Udarea se face uniform astfel încât în fiecare ghiveci amestecul de pământ să fie umectat pe toată adâncimea. Se ţine seama ca după fiecare udare să fie timp suficient pentru ca picăturile de apă de pe frunze să se usuce până la lăsarea serii.

            Pentru prevenirea sau combaterea unor agenţi patogeni ( Pseudomonas lachrymans) şi mana(Pseudoperonospora cubensis) răsadurile pentru culturile biologice se pot trata cu zeamă bordeleză 0,2%. La semnalarea atacului de făinare (Sphaerotheca fuliginea)   răsadurile se vor trata cu sulf muiabil 0,2%

                        Fertilizarea suplimentară se face atunci când se constată o creştere slabă a răsadurilor datorată folosirii unui amestec mai puţin bogat în elemente fertilizante. Sunt suficiente 1- 2 fertilizări cu soluţii de îngrăşăminte  naturale(Cropmax, Bionat, Glutaxim,etc.).

            Plivitul buruienilor se face ori de câte ori este nevoie, la plantare ghivecele(cuburile nutritive) trebuind să fie lipsite de buruieni.

            Călirea răsadurilor se face cu 4 – 5 zile înainte de plantare şi are drept scop adaptarea plantelor la condiţiile de câmp. La început folia se îndepărtează de pe răsaduri pentru o perioadă mai scurtă pe timpul zilei, iar cu 2 – 3 zile înainte de plantat aceasta se îndepărtează şi pe timpul nopţii. Cu o zi înainte de plantare răsadurile se udă abundent şi se face un tratament fitosanitar cu unul din produsele menţionate. În vederea transportării de la locul de producere în câmp ghivecele se aşează în lăzi. Transportul pe distanţe scurte se face cu mijloace de transport deschise, iar pe distanţe mari în camioane sau remorci închise.

            Cultivare (soiuri şi   hibrizi) recomandate pentru  cultura altoită

            Se vor cultiva soiuri şi hibrizi recunoscuţi pentru timpurietate, mărimea şi calitatea producţiei, rezistenţă la atacul unor boli şi la stresul datorat condiţiilor de cultură de pe solurile nisipoase. În urma testării comportării unor cultivare de pepeni verzi în cultură biologică(ecologică) cu plante altoite se recomandă folosirea cultivarelor: Audry F1, Crisby F1, Lady F1, Celine F1, Flamingo F1. Lista cultivarelor recomandate va fi completată după noi testări.  Seminţele vor fi procurate din reţeaua autorizată care garantează autenticitatea şi calitatea seminţelor. Cu toate că preţul seminţelor hibride este foarte ridicat, folosirea lor de către cultivatori se justifică economic.

            Crisby F1 este un hibrid extratimpuriu, de vigoare mijlocie. Fructul este mijlociu spre mare(6-12 kg) de formă rotund ovală, de culoare verde deschis cu dungi de culoare verde intens. Pulpa este de culoare roşu intens, dulce şi are textura fină. Seminţele sunt mici, de culoare maronie. În cultură altoită poate realiza producţii de 65-70 t/ha.

            Lady F1 este un hibrid timpuriu de tip Crimson Sweet. Prezintă fructe ovale, uniforme, cu greutatea de 6-12 kg. , care pot ajunge la 15-18 Kg. Pulpa este crocantă, suculentă, de culoare roşu purpuriu. Capacitatea de producţie în cultură altoită este de peste 80 t/ha.

            Audry F1 este un hibrid viguros, timpuriu, cu fructe ovale de tip Crimson Sweet cu greutatea de 7-14 Kg. Manifestă  o foarte bună toleranţă la atacul agenţilor patogeni. Realizează producţii medii de 75 –85 t/ha, iar în condiţii foarte favorabile producţia poate trece de 120 t/ha

Foto .7 Crisby F1(Fruct obţinut prin altoire )

Foto.8 Lady F1(Fruct obţinut prin altoire)

Tabelul  1

Influenţa cultivarului şi altoirii asupra  producţiei la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite

(Anii 2009-2011)

Tabelul 2

Influenţa hibridului şi altoirii asupra  producţiei, la cultura ecologică de pepeni verzi cu plante altoite, protejată în tunele (Anul 2011)