De Dăbuleni este un soi semitardiv, cu fructe mari (6 – 13 kg) de formă alungită. Culoarea exterioară a fructului este verde albicios cu nervaţiuni, miezul este colorat în roşu deschis. Are comportare bună faţă de majoritatea bolilor. Capacitatea de producţie este  de peste 40 t/ha.

            Crimson Sweet este un soi semitimpuriu, cu fructe mari (4 – 9 kg) de formă globuloasă şi miez colorat în roşu aprins. Capacitatea de producţie este  de peste 40 t/ha.

            Sugar Baby este un soi timpuriu de vigoare mică-mijlocie. Fructul este mic(2 – 4  kg), sferic, de culoare verde închis cu dungi puţin vizibile, de culoare negricioasă. Pulpa este colorată în roşu aprins, dulce, fină, uniformă ca textură şi culoare. Seminţele sunt mici, netede, de culoare bej, cu vârful mai închis. Este un soi sensibil la fuzarioză.

            Crisby F1 este un hibrid extratimpuriu, de vigoare mijlocie. Fructul este mijlociu spre mare(3,0 – 9,0  kg) de formă rotund ovală, de culoare verde deschis cu dungi de culoare verde intens. Pulpa este de culoare roşu intens, dulce şi are textura fină. Seminţele sunt mici, de culoare maronie.

            Red Star F1 este hibrid timpuriu de  vigoare mare. Prezintă fructe mari(6 – 9  kg), sferice, de culoare verde închis. Pulpa este de culoare roşu intens cu un gust foarte dulce. Seminţele sunt mici şi puţine la număr.

            Lady F1 este un hibrid timpuriu de tip Crimson Sweet. Prezintă fructe alungite, uniforme, cu greutatea medie de 5 – 12 kg. Pulpa este crocantă, suculentă, de culoare roşu purpuriu. Capacitatea de producţie este de  peste 40 t/ha.

            Granit F1 este un hibrid extratimpuriu de tip Crimson Sweet, cu fructe de 3 – 9 kg, de  calitate superioară (miez colorat în roşu intens, gust foarte dulce, seminţe mici şi puţine).

            Farao F1 este un hibrid timpuriu de tip Crimson Sweet, cu fructe alungite, mari şi foarte mari (6 – 14 kg), cu potenţial de producţie foarte ridicat. Este tolerant faţă de majoritatea agenţilor patogeni care afectează plantele de pepeni verzi.

            Top Gun F1 este un hibrid de tip Crimson Sweet, timpuriu, cu fructe uşor ovale, de 9 – 11 kg, miez colorat în roşu, foarte productiv.

ALEGEREA TERENULUI

            Pentru obţinerea de producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, la alegerea terenului se va avea în vedere existenţa unei surse de apă pentru irigaţii. Sunt indicate terenurile  nespulberabile, cu un conţinut mai mare de 0,5% materie organică,  afânate, bine drenate  şi un grad de îmburuienare cât mai redus. Reacţia neutră sau uşor alcalină a terenurilor este foarte favorabilă cultivării pepenilor verzi, terenurile acide fiind contraindicate. La alegerea terenului este bine să ne asigurăm că terenul respectiv nu este infestat cu reziduuri de erbicid, deoarece plantele de pepeni verzi sunt foarte sensibile la erbicide, mai ales la triazine şi sulfonilureice.

PLANTE PREMERGĂTOARE

            Dintre plantele premergătoare, foarte bune sunt leguminoasele perene, mazărea, fasolea, cartofii şi ceapa. Pepenii verzi cresc şi se dezvoltă foarte bine pe terenurile pe care nu s-au cultivat  cucurbitaceae sau pe care nu s-au cultivat în ultimii  8 – 10 ani.

            PREGĂTIREA TERENULUI

            Lucrări executate toamna. Gradul scăzut de solificare al solurilor nisipoase, frecvenţa şi intensitatea mare a vânturilor specifice (austrul) provoacă spulberarea intensă a nisipului, cu efecte păgubitoare pentru culturile de pepeni verzi. Pentru evitarea acestui fenomen este necesară protejarea plantelor prin înfiinţarea de benzi de protecţie din secară. Semănatul secarei se face în luna septembrie, în decada a II-a sau a III-a. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar distanţa dintre benzi va fi de 21,6 m (12 rânduri distanţate la 1,8 m).       

            Lucrări executate primăvara. Cu tot volumul mare de sol explorat de sistemul radicular al plantelor de pepeni verzi, această cultură reacţionează bine la aportul de îngrăşăminte, mai ales datorită fertilităţii naturale scăzute a solurilor nisipoase. La stabilirea cantităţii de îngrăşăminte şi a momentului de aplicare a acestora,  se va ţine seama de faptul că o cultură de pepeni verzi cu o producţie de 50 t/ha extrage din sol 85 kg azot, 65 kg fosfor şi 135 kg potasiu. În ceea ce priveşte ritmul de absorbţie al elementelor chimice s-a constatat că în primele 20 de zile după  răsărit consumul de azot şi potasiu creşte cu dezvoltarea foliară, în timp ce nevoia de potasiu este aceeaşi pe toată perioada de vegetaţie. Orientativ se recomandă fertilizarea cu 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat şi 150 kg/ha  s.a. azot, 100 kg/ha s.a. fosfor, 100 kg/ha s.a. potasiu. Fiind plante care necesită soluri afânate, pepenii verzi răspund bine la mobilizarea adâncă a solului (arătură), când se încorporează şi îngrăşământul organic aplicat.  Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu precum şi 100 kg/ha s.a. din doza de azot se vor aplica mecanic, la pregătirea terenului, după lucrarea de arat, încorporarea acestora făcându-se printr-o lucrare cu grapa cu discuri.

            Solurile nisipoase cultivate cu pepeni verzi au un grad ridicat de îmburuienare datorită infestării permanente cu seminţe de buruieni prin irigare şi fertilizare organică. Pentru combaterea chimică a buruienilor se va ţine seama că textura grosieră, neuniformitatea   şi conţinutul foarte sărac în humus al solurilor nisipoase fac ca lucrarea de erbicidare să fie specifică. Trebuie menţionată şi sensibilitatea plantelor de pepeni verzi la erbicide. Cu toate acestea, pentru combaterea buruienilor se poate folosi produsul Balan 18 EC (Benefex) în doză de 6 l/ha administrat în amestec cu 450 l/ha apă, cu 8 – 10 zile înainte de semănat.  Lucrarea de erbicidat va fi urmată în cel mult 20 minute de o lucrare mecanică pentru încorporarea erbicidului (discuit). Se mai pot folosi cu aplicare înainte de semănat, fără încorporare (preemergent) unul din erbicidele: Dual 500 EC (3 l/ha), Dual 960 EC (1,5 – 2,0 l/ha), Dacthal (6 kg/ha).

            Dezinfecţia solului este hotărâtoare pentru înfiinţarea şi viitorul culturii de pepeni verzi. Pentru combaterea viermilor sârmă (Agriotes sp.) se fac tratamente cu Sintogrill 5 G sau Sinoratox 5 G în doză de 25 kg/ha, administrat pe sol pe întreaga suprafaţă sau la cuib, cu o uşoară încorporare.

            ÎNFIINŢAREA CULTURIi

            Se face prin semănarea directă în câmp cu SPL – 6, SPLL -  3, AM – 9 sau manual începând cu 20 – 25 aprilie, când în sol la adâncimea de încorporare a seminţelor se realizează constant peste 15,6^o C, considerat ca prag minim de germinare a seminţelor de pepeni verzi. Din punct de vedere practic, este important să se cunoască  intervalul te timp de la semănat până la răsărirea plantelor, interval care scade de la 12 zile când în sol la adâncimea de încorporare a seminţelor este o temperatură de circa 20^oC până la 3 – 4 zile când în sol la adâncimea de încorporare a seminţelor temperatura este de 30-35^oC. În absenţa temperaturii optime, seminţele vor fi expuse atacului unor dăunători, boli sau îşi vor pierde capacitatea germinativă, mai cu seamă dacă survin oscilaţii mari de temperatură.

            Distanţa dintre rânduri este de 180 cm, între plante pe rând 50 – 70 cm, realizându-se desimi cuprinse între 7936 – 11111 plante/ha, în funcţie de vigoarea soiului (hibridului) folosit (figura 1).

            Cantitatea de sămânţă necesară este cuprinsă între 0,3 – 2,0 kg/ha, în funcţie de masa a 1000 seminţe şi metoda de semănat (mecanic sau manual). Nu se recomandă preîncolţirea sau înmuierea seminţelor înainte de semănat, deoarece astfel s-ar spăla substanţa folosită la tratarea seminţelor, anulându-se astfel efectul tratamentului.

            Tratarea seminţelor de pepeni verzi cu unul dintre fungicidele Tachigaren 70 WP 6 – 8 g/kg (Tiramet 60 PTS 3 – 4 g/kg sau Tiramet 600 SC 3 – 4 ml/kg) la care se va asocia unul dintre insecticidele  Mospilan 70 WP 30 g/kg sau Promet 400 CS 30 ml/kg previne atacul fuzariozei, larvelor muştei plantulelor, afidelor pentru o perioadă de 30 de zile de la semănatul direct în câmp.Figura 1. Schema de înfiinţare a culturii de pepeni verzi

pe solurile nisipoase

            În cazul în care cultura de pepeni verzi se înfiinţează pe soluri nisipoase fără benzi de protecţie din secară semănate din toamnă, în primăvară se pot semăna benzi de protecţie din porumb,  cu 2 rânduri distanţate la 10,1 metri (figura 2). Semănatul porumbului se poate face şi concomitent cu cel al pepenilor verzi, prin anexarea pe cadrul semănătorii a unei secţii de semănat  de la semănătorile pentru porumb.Figura 2. Amplasarea benzilor de protecţie din porumb

 în culturile de pepeni verzi

Lucrări de întreţinere.

            Creşterea şi dezvoltarea plantelor se desfăşoară normal atunci când în aer şi sol sunt asigurate condiţiile optime pentru evoluţia proceselor biologice. Pentru aceasta sunt necesare o serie de lucrări de îngrijire, care se referă pe de o parte la întreţinerea solului, iar pe de alta la întreţinerea plantei.

            Completarea golurilor se face obligatoriu, pentru a asigura numărul de plante stabilit la unitatea de suprafaţă. La culturile înfiinţate prin semănat direct în sol, lipsa plantelor poate apare ca urmare a unor defecţiuni în funcţionarea maşinilor de semănat, folosirea unor seminţe cu germinaţie redusă, lipsa umidităţii, etc. Completarea golurilor în acest caz se face manual, cu sămânţă având o valoare culturală ridicată (facultate germinativă peste 90 %, energie germinativă şi vigoare mare, puritate 99%). Dacă condiţiile de germinare a seminţelor şi de răsărire a plantelor sunt normale, răsar un număr mai mare decât cel necesar, ceea ce impune eliminarea plantelor suplimentare (răritul). Momentul efectuării acestei lucrări corespunde fazei în care plantele au format primele frunze adevărate. Neaplicarea la timp a acestei lucrări duce la slaba creştere şi dezvoltare a plantelor şi implicit la obţinerea de producţii necorespunzătoare cantitativ şi calitativ. Lucrarea se execută manual prin smulgere, atunci când plantele sunt foarte apropiate (în cazul semănatului în cuiburi) şi prin tăiere cu sapa în celelalte cazuri.

            Crusta formată la suprafaţa solului contribuie la pierderea apei prin capilare, limitează schimbul de gaze, activitatea microorganismelor, utilizarea apei din precipitaţii. Pentru afânarea solului şi combaterea unor buruieni care nu au fost distruse de erbicid se aplică un număr de 2 – 3 praşile manuale şi 2 praşile mecanice. Deoarece plantele de pepeni verzi sunt foarte sensibile la întoarcerea vrejilor, praşilele trebuie executate cu atenţie.

            Combaterea chimică a buruienilor (plivitul chimic) se impune ca o metodă de bază în cazul luptei integrate, oferindu-se astfel posibilitatea reducerii numărului unor lucrări manuale şi mecanice, destul de costisitoare. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, când buruienile monocotiledonate (pirul – Cynodon dactylon, cosiţa – Digitaria sanguinalis, mohorul – Setaria sp., costreiul – Sorghum sp.) sunt turgescente şi au circa 5 – 6 cm înălţime se poate aplica unul din produsele: Fusilade S 2 l/ha, Gallant EC 1,5 – 2,0 l/ha, Targa  2 l/ha. Lucrarea se poate face mecanizat în cazul unor suprafeţe mari, sau manual cu vermorelul pe suprafeţe mai mici.

            Fertilizarea fazială urmăreşte ca în fazele hotărâtoare pentru asigurarea unui nivel de producţie ridicat, să existe în sol, în zona rădăcinilor cantităţi suficiente de îngrăşăminte. Cunoaşterea momentului optim de aplicare este legată de diminuarea absorbţiei elementelor nutritive, de momentele critice din viaţa plantelor. Ca regulă generală, fertilizarea cu N50 se va face înaintea perioadei  de creştere şi dezvoltare maximă, adică la începutul formării vrejului. Lucrarea se poate executa mecanic, sau manual în jurul plantelor, la 20 – 30 cm de centrul cuibului.

            Completarea necesarului de elemente nutritive se face prin tratamente foliare cu îngrăşăminte pe bază de compuşi organici naturali ai borului.

Aplicate la culturile de pepeni verzi de pe solurile nisipoase îngrăşămintele cu bor au condus la sporuri de producţie de până la 23%. Eficacitatea tratamentelor creşte atunci când acestea se aplică pe un agrofond organic sau mineral relativ bogat. Producţiile cele mai mari se obţin atunci când se fertilizează mineral la nivelul N 100 P₂O 100 K₂O 100 + N 50 iar pe acest agrofond se fac 4 tratamente foliare cu Bor complex, 5 l/ha, la fiecare aplicare.

      Fertilizarea cu îngrăşăminte naturale pe bază de bor determină îmbunătăţirea calităţii de pepeni verzi prin creşterea conţinutului în zahăr şi vitamina C.

      Îngrăşămintele cu bor determină îmbunătăţirea unor indici fiziologici şi biochimici cu implicaţii favorabile asupra rezistenţei plantelor la factorii de stres (temperaturi ridicate, secetă).

      Tratamentele cu bor se justifică şi din punct de vedere economic determinând creşterea profitabilităţii culturilor de pepeni verzi de pe solurile nisipoase.

      Primul tratament cu îngrăşăminte pe bază de bor se face la 7-10 zile de la plantare, celelalte se repetă la interval de 10-14 zile astfel încât ultimul tratament să se facă în perioada de creştere intensă a fructelor.

      Tratamentele cu îngrăşăminte pe bază de bor (Bor complex, Cupribor şi Folibor) se pot aplica asociate cu tratamentele fitosanitare.

             Irigarea. Sporirea şi îmbunătăţirea producţiei de pepeni verzi, cât şi extinderea arealului de cultură al acestei specii legumicole, este în strânsă dependenţă cu asigurarea în perioada de vegetaţie a apei necesare pentru irigaţie. Deşi pepenii verzi sunt consideraţi rezistenţi la secetă datorită sistemului radicular foarte puternic şi unor caractere xerofite ale plantei, cerinţele pentru apă sunt mari în perioada de creştere intensă a fructelor. Plantele de pepeni verzi valorifică profitabil condiţiile edafoclimatice specifice solurilor nisipoase , în condiţiile aplicării unui regim de irigare bie condus. Metoda de irigare folosită în prezent la culturile de pepeni verzi de pe solurile nisipoase este irigarea prin aspersiune. Norma de irigare aplicată oscilează între 1500 – 2000 m³/ha, momentul aplicării udărilor fiind atunci când se atinge plafonul minim de 50 % din i.u.a. pe adâncimea de 50 cm.

            Udarea prin picurare, deşi folosită pe suprafeţe încă reduse în România, constituie metoda de udare cea mai potrivită, având următoarele avantaje: automatizarea distribuţiei apei; repartizarea apei numai în zona radiculară a plantei şi simultan la toate plantele; se reduce considerabil cantitatea de apă consumată, deoarece nu se va umezi solul şi pe intervalele dintre plante sau din straturile foarte profunde; se menţine aerarea corespunzătoare a solului; se reduce riscul de îmburuienare a culturilor; se previne atacul unor boli şi dăunători, care evoluează favorabil în condiţii de umiditate ridicată a solului şi aerului; odată cu apa se pot administra şi elemente minerale sub formă de soluţie (fertirigarea sau fertigarea).     

            Combaterea bolilor şi dăunătorilor

            Obţinerea de producţii constante şi de calitate este posibilă prin aplicarea unui complex de măsuri tehnologice (rotaţia culturilor, folosirea de cultivare rezistente, igiena fitosanitară), dintre care cele de protecţie fitosanitară au un rol hotărâtor.

Majoritatea agenţilor patogeni au nevoie, pentru producerea infecţiilor, de umiditate atmosferică ridicată (>85%), iar unii dintre aceştia (Alternaria sp., Pseudoperonospora) şi de prezenţa picăturilor de apă pe foliajul plantelor. Spre deosebire de aceştia, ciupercile care aparţin genurilor Leveillula, Sphaerotheca, Erysiphe se dezvoltă la umidităţi atmosferice mai reduse (60 – 80 %).   Este de asemenea foarte utilă cunoaşterea principalilor agenţi pat            Pentru cultura pepenilor verzi pe solurile nisipoase se recomandă pe lângă soiurile create în ţara noastră şi deci adaptate acestor zone, numai acele soiuri (hibrizi) care au fost testate şi s-au dovedit pretabile pentru cultivarea pepenilor verzi în condiţiile pedoclimatice din România (ogeni şi a dăunătorilor cu importanţă economică, a simptomelor produse de aceştia,  a pesticidelor utilizate pentru combatere şi spectrul lor de acţiune .

            Fuzarioza (Fusarium oxysporum f.sp. niveum). Plantele sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare. La plăntuţe atacul se manifestă prin încetinirea creşterii, putrezirea rădăcinii şi moartea plantei. Cele mai avansate în vegetaţie prezintă o ofilire care progresează lent, vizibilă mai ales în zilele însorite. În secţiune transversală prin tulpină se observă o brunificare a pereţilor vaselor conducătoare. Pentru prevenirea apariţiei acestei boli se poate folosi unul dintre fungicidele: Bavistin 50 WP (0,05 – 0,1 %), Topsin  M 70 (0,05 – 0,1 %), Derosal 50 WP (0,1 %), Benlate 50 WP (0,05 – 0,1 %), Folpan 80 WP (0,2 %).

            Alternarioza (Alternaria cucumerina).           Atacul se manifestă pe frunze, peţioli, lăstari, tulpină. Pe frunze, petele sunt mici la început şi de culoare gălbuie. Ulterior ele se extind şi se usucă. Petele care apar pe lăstari sunt alungite şi de culoare brună. Pentru combaterea acestei boli sunt recomandate următoarele fungicide: Dithane M45 (0,2 %), Funguran 50 WP (0,4 %), Aliette 80 WP (0,2 %),  Ridomil plus 48 (0,25 %).     

            Antracnoza (Colletotrichum  lagenarium). Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor (frunze, tulpini, fructe). Pe frunzele adevărate, petele au culoarea verzuie, apoi brun roşcată, sunt mari, şi au formă neregulată. Pe fructe apar pete mari, circulare, adâncite în epicarp. Ţesuturile din dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. Pentru combaterea acestei boli sunt recomandate următoarele fungicide: Bavistin 50 WP (0,05 – 0,1 %), Benlate 50 WP (0,05 – 0,1 %), Captadin 50 PU (0,2 %), Dithane M45 (0,2 %), Sancozeb WP (0,2 %).

            Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae). În câmp, atacul se manifestă pe parcursul lunilor iulie-august, la început sub formă de focare. Pe partea superioară a frunzelor apar depigmentări punctiforme, ţesuturile devenind albicioase şi casante. La atac puternic culturile se opresc din creştere, capătă o culoare roşcat maronie, foliajul se usucă şi cade prematur. Pentru combaterea acestui agent patogen sunt recomandate substanţele: Torque 55 SC (0,04 %), Apollo 50SC (0,04 %), Demitan 20 EC (0,05 %), Mitac 20 EC (0,2 %), Neoron 50 EC (0,08 %), Omite 57 EC (0,1 %).

            Păduchele castraveţilor (Aphis gossypii). Colonizează partea inferioară a frunzelor, peţiolul şi lăstarii tineri, înţeapă şi sug seva plantelor atacate. În condiţii de atac puternic ei acoperă complet suprafaţa frunzelor, care devin galben-palide. Combaterea acestui agent patogen se poate face folosind unul dintre insecticidele: Sinoratox 35 CE (0,1 %), Hostaquik 50 CE (0,1 %), Talstar 10 CE (0,04 %), Actara 25 WG (0,0125 %), Mospilan 20 SP (0,0125 %), Confidor 20 SL (0,04 %).

            Musca plantulelor (Delia florilega). Larvele acestui dăunător atacă seminţele în curs de germinare şi plantulele de pepeni verzi. Prin pătrunderea lor în tulpiniţa plantei, întrerup circulaţia sevei ducând la ofilirea şi moartea plantei. Prevenirea apariţiei acestui dăunător se poate face prin tratament la sol cu Sinoratox 5 G 30 kg/ha. Tratamentul se face cu 1 – 2 zile înainte de semănat. În vegetaţie se recomandă tratamente la apariţia în masă a adulţilor cu Carbetox 37 EC (0,4%), Sinoratox  37 EC (0,05%), Dipterex 80 SP(0,2%), Diazol 60 EC(0,15%), Zolone 35 CE(0,2%), Mospilan 20 SP(0,0125%), Actara 25 WG(0,04%), Confidor 20 SL(0,075%).       

RECOLTAREA

            Este eşalonată, pe măsură ce fructele ajung la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare se poate stabili după următoarele criterii:

• cârcelul de la baza fructului nu mai are perişori, se răsuceşte şi începe să se usuce de la vârf;
• stratul exterior (epiderma) se zgârie uşor, desprinzându-se partea necolorată;
• desprinderea fructului de vrej se face uşor;
• partea fructului în contact cu solul s-a îngălbenit sau albit;
• prin ciocănire cu degetul sunetul este caracteristic (nu sună a butoi gol);
• la apăsare se aude un pârâit.

            Recoltarea fructelor se face dimineaţa, pe răcoare. Lucrarea se repetă la 4 – 5 zile, fiind efectuate 3 – 5 recoltări. Producţia obţinută este diferită în funcţie de cultivarul (soi, hibrid) folosit, fiind de 30 – 40 t/ha.

Colectivul de elaborare,

Dr. ing. Nanu Ştefan

Dr. ing. Toma Vasile

Dr. ing. Ciuciuc Elena

Dr. ing. Şearpe Doina